Meditații Psihologie și Gândire Critică

Perceptii

Percepțiile

DEFINIȚIE: procese senzoriale complexe și totodată imagini primare, conținând totalitatea informațiilor despre însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor, în condițiile acțiunii directe a acestora asupra analizatorilor.

Percepția nu este posibilă fără senzații, dar nu se reduce la o simplă sumă de senzații.

ÎNSUȘIRILE PERCEPȚIEI

  • 1. Reflectă obiectele în totalitatea însușirilor lor, unitar și integral.
    În imaginea perceptivă apar și proprietăți care nu aparțin elementelor care îi stau la bază (senzațiilor), cum este configurația (structura).
  • 2. Este o imagine primară, pentru că apare numai în relație directă cu obiectul (dacă dispare obiectul, dispare și imaginea perceptivă). 
    Dacă relația este optimă, percepția este clară și precisă, dacă este tulburată (de distanța prea mare, de intensitatea slabă a stimulării, lumina slabă, ceață, zgomot etc.), percepția este neclară și imprecisă.
  • 3. Este obiectuală - este întotdeauna imaginea unui obiect anume. Spunem ”am văzut cu ochii mei”, ”am auzit cu urechile mele”.
  • 4. Este bogată în conținut - cuprinde atât însușirile semnificative, cât și cele de detaliu. 
    Culorile obiectelor apar în varietatea nuanțelor lor, a intensității și luminozității condiționate de context.
  • 5. Este realizată ”aici și acum” - este concomitentă cu a elementelor din jur, într-un anumit spațiu și timp. 
  • 6. Durata percepției corespunde duratei stimulării. Dacă se prelungește, este expresia îmbolnăvirii psihice (halucinații).
  • 7. Intensitatea percepției - este proporțională cu intensitatea stimulului.

ROLURILE PERCEPȚIEI

  • 1. Are funcție informațională mai complexă decât a senzației. 
  • 2. Are rol reglator pentru activitate. 
  • 3. Percepțiile sunt indispensabile pentru realizarea vorbirii, citirii, scrierii. 
  • 4. Percepția este o bază pentru dezvoltarea celorlalte capacități cognitive ale omului. 

PROCESUL PERCEPTIV

  • Procesul perceptiv este complex, plurimodal (antrenează mai mulți analizatori).
    Acest proces depinde de (factori): 
  • a. Acțiunile și operațiile desfășurate asupra obiectelor (deplasare, așezare, ordonare, compunere și descompunere, măsurare etc.).
    Astfel, imaginea perceptivă reflectă mai bine anumite însușiri. 
  • b. Integrarea percepției în activitate: ceea ce este important pentru activitate devine obiectul central al percepției și este perceput clar, complet, precis. 
  • c. Experiența anterioară a subiectului cu respectiva categorie de obiecte, care cuprinde scheme perceptive, a căror reactualizare  determină o mare operativitate și o rapidă organizare a percepției actuale (identificăm rapid pesoana așteptată în gară dacă am mai văzut-o).
    Experiența anterioară mai cuprinde cunoștințe, clasificări, relaționări spațio-temporale după diverse criterii    . 
  • d. Implicarea subiectului ca personalitate:  perceperea aceluiași obiect de către persoane diferite duce la formarea unei imagini adecvate realității pentru toți , dar conținând și aspecte specifice fiecăruia. 
  • e. Interesele stabile  pentru o categorie de stimuli, care generează un grad corespunzător de atenție și o mobilizare a altor mecanisme mentale care fac să se obțină o percepție mai bogată și corectă. 
  • f. Mecanismele verbale: dacă se dau indicații verbale, obiectul va fi perceput mai bine. 
  • g. Nivelul general al dezvoltării percepției: același obiect este perceput diferit de un adult față de un copil. 
  • h. Specializarea profesională: asigură profunzimea și finețea percepției. 
  • i. Gradul de cultură generală: ajută perceperea unor obiecte complexe (pictură, partituri). 

FAZELE PROCESULUI PERCEPTIV

  • Imaginile perceptive nu apar instantaneu. Orice proces perceptiv presupune 4 faze:
    1.     DETECȚIA - sesizarea și conștientizarea prezenței stimulului în câmpul perceptiv, fără să se poată spună ceva despre caracteristicile lui. Subiectul se orientează spre stimul, își fixează privirea, își încordează atenția. 
    Se depășește pragul de minimum visibile. 
  • 2. DISCRIMINAREA - detașarea stimulului de fond și remarcarea acelor însușiri care îl deosebesc de alții asemănători. 
    Se depășește pragul de minimum separabile. 
  • 3. IDENTIFICAREA - procesarea și cuprinderea într-o imagine unitară a informațiilor obținute și raportarea acestora la modelul perceptiv corespunzător din experiența anterioară. Subiectul poate recunoaște ce percepe. 
    Se depășește pragul de minimum cognoscibile.
    Faza se încheie cu:
    a. identificarea categorială - stabilirea clasei din care face parte obiectul (ex.: o casă)
    b. identificarea individuală - stabilirea componentelor individualizatoare ale acelui obiect (ex.: casa bunicilor mei)
  • 4. INTERPRETAREA - stabilirea semnificației obiectului, a importanței lui pentru subiect, a posibilei sale utilizări în activitate. 
    Intervin mecanismele înțelegerii, confruntarea cu planul mintal al desfășurării activității.

OBSERVAȚIA ȘI SPIRITUL DE OBSERVAȚIE

  • OBSERVAȚIA = activitatea perceptivă intenționată, orientată spre un scop, reglată prin cunoștințe generale, organizată și condusă sistematic, conștient și voluntar. Este strâns legată de limbaj, gândire și reglaj voluntar.
    SPIRITUL DE OBSERVAȚIE = aptitudinea de a sesiza cu ușurință, rapiditate și precizie ceea ce este mai puținintens, mai ascuns, indistinct, dar semnificativ pentru scopurile omului. 

PERCEPȚIILE DENATURATE

  • a. ILUZIILE - cauzate de percepții ce deformează, denaturează unele aspecte ale realității.
    Pot fi:
    - optico-geometrice (o suprafață mai strălucitoare pare mai mare decât una mai întunecată);
    - de mișcare (un pasager într-un tren aflat în paralel cu altul care pleacă percepe că a plecat trenul lui) - din cauza lipsei reperelor;
    - optico-chinestezice de greutate (două valize de aceeași greutate, dacă au dimensiuni diferite, sunt percepute ca având greutăți diferite).
    b. Date de DEFICIENȚE SENZORIALE
    c. HALUCINAȚII: în tulburări psihice (în schizofrenie, bolnavul ”vede”/”aude” lucruri pe care nimeni nu le vede/aude), emoții puternice, intoxicații cu substanțe.
Exerciții
  • 1. Percepția foii de hârtie din fața mea:
    a. este concomitentă cu cea a obiectelor care o înconjoară (birou, rechizite etc.)
    b. este imaginea unei foi de hârtie în general, nu a unei foi de hârtie anume
    c. cuprinde doar însușirile semnificative ale foii de hârtie, nu și pe cele de detaliu
    d. reflectă însușirile concrete ale foii de hârtie în mod separat
  • 2. Selectivitatea în percepție este influențată de mai mulți factori, printre care:
    a. activarea schemelor cognitive personale
    b. emoțiile resimțite de individ
    c. interesul pentru un lucru sau o persoană atunci când trebuie descoperit în mulțime
    d. capacitatea de elaborare a răspunsului la stimuli
  • 3. Perceperea unuia și aceluiași obiect de către subiecți diferiți va conduce la:
    a. formarea acelaiași imagini perceptive la toți subiecții
    b. formarea unei imagini diferite pentru fiecare subiect
    c. formarea la toți subiecții a unei imagini adecvate a realității, dar conținând aspecte specifice pentru fiecare
    d. formarea unei percepții bogate și corecte
  • 4. Detecția constă în sesizarea și conștientizarea prezenței stimulului, depășind pragul de:
    a. minimum visibile
    b. minimum cognoscibile
    c. minimum separabile
    d. identificarea categorială
  • 5. Se formează prin acțiunea directă a stimulilor asupra analizatorilor:
    a. gândurile
    b. reprezentările
    c. pasiunile
    d. percepțiile